„E uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, înşirând cuvinte goale, ce din coadă vor să sune…”

Adriean Videanu pare un amator de poezie. Înainte de ultimele sale perle, ministrul parcă a citit din Eminescu şi pus în practică versurile marelui poet. De la înălţimea muntelui cu bani pe care stă, Videanu vede altfel lumea. S-ar descurca cu 1.500 de lei pe lună, dar nu oricum, ci doar la ţară şi doar dacă ar avea soţie şomeră şi copil la facultate. Nu ar sta cu mâna întinsă spre stat, şi-ar lua un al doilea serviciu. Din fericire pentru domnia sa, nu trebuie să treacă prin aceste experienţe. Pentru că ministrul munceşte de la şapte dimineaţa.
Dar oare câţi români nu îşi încep programul de lucru la cinci dimineaţa? Oare câţi români trăiesc doar din salariul minim pe economie? Oare câţi români nu au două slujbe? Oare câţi români refuză să stea cu mâna întinsă spre stat? Tocmai aceste persoane au devenit ţintele ministrului economiei şi ale şefilor săi, Băsescu şi Boc. Supraimpozitarea veniturilor, plata aceleiaşi dări de mai multe ori, interzicerea cumulării anumitor câştiguri nu sunt decât câteva exemple care dau goliciune vorbelor ministrului. Rea- intenţie sau nu, decizile actualului Guvern se bat cap în cap cu vorbele. Dar… „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, înşirând cuvinte goale, ce din coadă vor să sune…”

P.S.  După ce în comunism ni se cerea să punem o haină în plus pentru a nu tremura de frig, în capitalism ni se cere să ne luăm o a doua slujbă pentru a nu muri de foame. Diferența este că, înainte de 1989, un obiect vestimentar mai vechi era de ajuns, iar în economia păstorită de Videanu mulți nu au nici măcar primul serviciu, ce să mai vorbim de al doilea.

Nimic nu ne mai speria. Nici apele, nici prostiile guvernamentale, nici furtunile. Nici măcar şomajul, tot mai ameninţător.
Dar, iată, a venit focul, cel care a luat mai multe vieţi care nici măcar nu au înţeles existenţa lor în această lume mizeră şi halucinantă. Oamenii plâng alături de părinţii care nici nu au avut timp să se bucure de miracolul vieţii, numit copil.
Focul de la Maternitatea Giuleşti a căzut ca un trăznet. Iar trăznetul cere jertfe. Uneori chiar şi umane.
Din păcate, cei care au pierit nici nu primiseră botezul Domnului, că s-au şi transformat direc în îngeri, paznici ai unei grădini fără seamăn.
În timp ce satana încerca să fure mai multe suflete neprihănite, oamenii se luptau pentru viaţa lor, pentru ca ei să rămână în această lume murdară. Lupta lor a fost parţial câştigată. Şi cine ştie ce se va mai întâmpla în zilele următoare.
Nici guvernanţii nu ştiu cei cu ei, pe ce lume sunt, chiar dacă toţi îi trag de mânicuţe ca să coboare cu picioarele pe pământ.
Pe acest fundal, al unui tablou aproape apocaliptic, în care ministrul sănătăţii rămâne „om politic”, în loc să-şi dea demisia pentru dezastrul pe care l–a comis, împreună cu semenii săi, in sistemul sanitar românesc, guvernanţii îşi văd linştiţi de opera lor de distrugere a ţării.
Băsescu, huiduit la Constanţa, încearcă să pună în practică opera sa de ruinare a ţării, de pedepsire a poporului care l-a votat, şi apoi contestat.
Axa, Washington-Londra- Bucureşti, s-a scurtat şi ea şi numai din cauza crizei, ci datorită angajamentelor pe care preşedintele Băsescu şi le-a luat în faţa americanilor , atât în primul mandat, dar mai ales în toamna anului trecut, când vicepreşedintele amrican a vizitat România, tocmai înaintea alegerilor prezidenţiale.
Spionajul erea una din temele majore, arzătoare pentru Unchiul Sam. Ei nu-şi mai pot permite multe greşeli faţă de Rusia, cu care se pupă de zor pe la televizor, şi, de aceea încearcă să culeagă, din focul moscovit, castanele cu mâinile altora.
Recentul scandal diplomatic, în care a fost implicat un secretar al Abasadei României la Moscova, ne spune mult mai mult, decât lasă să se înţeleagă la prima vedere, şi are, pentru cei care mai cunosc câte ceva din tainele itoriei spionajului, sau ale relaţiilor diplomatice ruso- americane.
În scandalul spionajului militar de la Moscova, este clar că ruşii au lucrat ca la „cartea” pe care o cunosc mult mai bine decât noi, în acest domeniu, chiar dacă şi ai noştri sunt şcoliţi pe la academiile serviciilor secrete de pe la casele bune occidentale.
Ceea ce au şi aruncat ruşii pe piaţa media, se doreşte a fi un răspuns clar, la acţiunea lor de arestare a unui diplomat, acuzat de spionaj. Flagrantul lor a fost greu de combătut, în timp ce flagrantele noastre, sunt mai întâi în presă şi apoi la jutiţie.
Mulţi „analişti”, mai mult cunoscători în a da cu gura, decât în ale politicilor, s-au întrebat, sau au întrebat pe alţii, de ce noi avem peste 260.000 de angajaţi în diferite servicii speciale.
Răspunsurile nu au venit niciodată, nici măcar acum, cănd lucrurile încep să se limpezească.
De ce nu au priceput, sau de ce au tăcut, cunoscătorii în ale politicii, când Geoană a pierdut alegerile?
Vântu a venit din vest, şi nu de la Bucurşti, de la un  pahar de vin prietenesc.
Din păcate, politicienii noştri nu prea pricep, sau se fac că nu pricep jocurile de culise ale lui Băsescu, cel care crede că şi acum va ieşi basma curată din cilinciul intern şi extern în care s-a băgat singur, şi în care a implicat şi ţara atât în 2004, dar şi în 2009, riscând să creeze o uriaşă breşă în relaţiile cu Rusia, cea pe care nici americanii nu-şi permit să o mai deranjeze, direct, ci cu complicitatea unor naivi în ale politicii mondiale.
Amaricanii, ca şulfe versate în acest joc al diversiunii, vor ieşi din nou basma curată,în timp ce noi mai adăugăm o nouă pagină mizeră în relaţiile cu acest colos de care suntem strîns legaţi geografic, dar şi istoric.
De la raidul la Constantinopol, pentru a trata pacea, şi independenţa României, în timp ce aliatul român dădea mari şi grele lupte pe la Plevna şi Smârdan, până la la al doilea război mondial din care am fost excluşi de la masa cobeligeranţilor, „fraţii” noştri din răsărit ne-au vrut numai binele.
Şi cu sov-rom-urile ne-au vrut binele, iar noi nu am ştiut ce să facem cu sărăcia pe care ne-au lăsat-o.
Vom şti de acum încolo ce să facem pentru îngerii ce ne veghează din ceruri?

Şi nu numai al lor, dar şi al politicienilor autohtoni care cred că declaraţiile sforăitoare ajung să ţină loc de strategie economică naţională.
Posturile de televiziune, care în ultima vreme duc lipsă de idei, dar mai ales de oameni, încearcă, din răsputeri, să găsească idei noi cu care să convingă naţiunea de eşecul acestei guvernări, ori, eşecul tocmai de aici porneşte.
Aceiaşi oameni se plimbă pe la toate posturile, încercând, măcar pentru banii pe care îi primeşte să înjure convingător, să ne spună, până la exasperare, că aşa nu se mai poate. Şi nu se mai poate, dar nu numai declarativ, ci prin fapte susţinute puternic de specialişti.

Am învăţat ticurile verbale şi modul de exprimare.Cunoaştem sursele de informare, dar nu cunoaştem ce fac dincolo de emisiune, în plan practic.
Preşedintele Băsescu este şi el stresat de criză. Nu mai dansează ca odinioară, nu mai bea ca altă dată. Nu mai este „vrăjitorul” care apela mereu la popor.Acum apelează doar la televiziunile apropiate, de unde aruncă venin peste poporul care la suit în jilţul de la Cotroceni.
Urăşte profund acest popor, acei oameni care nu-l lasă să fie tătucul acestei naţii obraznice şi înfometate, mai abitir ca pe vremea odiosului.
Ţara în care trăim este una specială. Fără ostilităţi, fără personalitate, fără dorinţa de a schimba lucrurile, de a le pune într-o ordine firească.

Nu suntem nici polonezi,cei care iau foc când este vorba de ţara lor, nici ungurii care se gândesc mereu la Ungaria Mare.
Noi suntem români, cei care când suntem câte doi punem de construcţia a tri bisericuţe, a trei partide, sau a altor sfinte lăcaşuri, iar atunci când este vorba de surghiunit ţara, pun şi ei umărul, că de, poate se dă ceva.
Rănjim la frimiturile aruncate din maşinile luxoase, şi le luăm, dureros de iresponsabil, ca apoi se ne năpustim pe la diverse moaşte facătoare de minuni, pentru a îndrepta lucrurile pe care nu suntem în stare să le rezolvăm franc şi cu demnitate.
Laşitatea este la ea acasă, iar politicienii au înţeles repede această „calitate”a naţiunii iubitoare de flencăreală şi bârfă.
Firmele îşi fac de cap cu preţurile, iar guvernanţii îşi freacă mâinile şi fac socoteala la cât mai pot jupui populaţia care  supotă orice.

În bătaie de joc, cei care comercialzează produse petroiliere se joacă cu soarta noastră, ba ne şi trimite mesaje despre câştigurile lor fabuloase, pe spinarea proştilor care nu-şi cunosc drepturile.
De la înalta tribună a BNR, Mugur ne transmite , cifrat, desigur, cum stă ţara cu inflaţia, cu preţul ţigărilor, dar şi a altor produse pe care le consumă tot românul, cum ar fi visichiul, sau nu mai ştiu ce iahturi şi parfumuri scumpe.Mişto, cum spune acelaşi neam de opincari cu Porche la poartă.
Şi totuşi, cine conduce în această ţară, în afară de Băse? Şi ceata lui, desigur.

( scrisoare catre un prieten de acolo )

            Un foarte bun prieten , coleg de serviciu multi ani , apoi … disparut fara sa ne anunte pe niciunul dintre cei apropiati lui   ( cre- deam noi !) , in dulcele occident , unde a facut la inceput – desi doctor in stiinte – multe servicii subalterne si abia intr-un tarziu a razbit ; in fine , un bun prieten , acum pensionar si el ; un roman care refuza sa-si mai viziteze de multi ani tara , desi voteaza si-i sustine cu tarie pe toti  sefi contemporani de la ’90 incoace , ma acuza ca nu sunt multmit cu ce se intampla in Romania .

            Si nu sunt ! M-am simtit dator sa-i raspund , in scris , pe e-mail , dar si la telefon. Si iata ce i-am spus :

           – N-ai inteles : este vorba de noi ,de cei care stam acum , aici , cu astia de la putere ! Si sa stii , ca si voi , acolo , pe lire sau dolari ,  noi  am muncit si sub Ceausescu si apoi .Pe lei-tramway . Am tot asteptat ceva sa se intample – si vedem aici si acum ca nu e bine . Si credem ca nici nu va fi curand . In ceea ce-i priveste pe cei plecati la munca , la capsuni sau la IT , trimit bani pentru ei si ai lor , nu pentru mine . Si asa e  normal . Iar cei plecati mai de mult , ca tine , nu stiu – poate unii ati avut curaj , poate unii au fost aventurieri , poate altii au fost lasi , poate unii au avut motive s-o ia din loc . Nu-i condamn si nu-i admir . Iti spun clar , fiecare cu sansa si soarta sa. Dar mie , la mine acasa cu cei pe care la putere i-am tinut si-i tin din ce muncesc eu , din ce taxe platesc eu , nu-mi poate spune nimeni cum sa ma port . Cei din alta parte se poarta cum vor cu cei la care platesc taxe . Si voteaza cum vor . Iar despre salam cu soia , pot sa-ti spun ca acum se mananca si aici , iar in occident am mancat inca de acum 40 de ani cand rareori prindeam o delegatie cu 12 dolari pe zi diurna . Nu sunt impresionat de cultura altora , am avut aici , si sub communism o cultura serioasa , o scoala serioasa , un popor serios . De asta , voi cei care ati vrut sa invatati , ati facut cariera acolo unde ati ajuns . Pentru ca stiati carte ! Am ascultat si am comentat la diferite intalniri cu colegii ziaristi din afara . Cei mai multi dintre studentii mei stiu mai mult despre Shakespeare ,  Apolinaire , Goethe , Mozart sau Hemingway decat multi conationali ai lor . Am tinut conferinte acolo si am putut afla nivelul general de cunostiinte al studentilor dar si al profesorilor . Mi-e frica sa nu ajungem ca ei ., Asa , fara nicio universitate in primele 500 , studentii nostril stiu mai mult . Unii , cei care vor sa stie ! Asa , le iau posturile in IT , si in electronica , si in chimie , si mai nou in medicina . Eu cred ca asta este cea mai buna dovada a valorii etnice romanesti , nu cei cativa hoti sau puslamale sau poate chiar criminali purtatori de pasaport romanesc . Intr-o Europa care se declara unita , dar nu este , care se declara egala pentru toti , dar nu este , iubitii mei compatrioti de acolo , care iti seamana bine acum , sunteti mult mai mult europeni decat romani , mult mai mult neegali decat asemeni noua , mult mai uniti intre voi ( oare?) dar nu cu noi .

            Asta insa nu inseamna mare lucru pentru  cei de acasa : va asteptam sa va faceti , poate , cate o vila de 12 camere aici ca sa invitati prietenii vostri europoeni la mici , vin si sarmale , poate chiar la o vanatoare de mistreti … Si apoi sa plangeti pe umarul prostului de taran care v-a gonit animalele in bataia pustii . La fel de bine , dar desigur mai scump , ati putea face asta in Africa . Dar noi , prostii , gonacii , ramasii , criptocomunistii care ne-am cerut dosarele de urmariti , care stam cu certificatele de necolaborare la vedere – de parca v-ar mai interesa  cumva ! , dupa ce multora dintre cei asa zisi emigrati nu le-a iesit curat cearceaful – noi   astia , cu damful nostru de Cotnari si Sadoveanu , de leustean in bors de perisoare si biserici maramuresene , va asteptam sa veniti acasa , la mormintele bunilor vostri , acolo unde si voi va veti putea afla intr-un tarziu singura odihna adevarata ; si vesnicia, precum tara si locul . Va asteptam cu paine , sare  si vin .

            Veniti , dar sfaturile lasati-le celor care au nevoie de ele , acolo , undeva , unde cineva v-a invatat sa le dati . Noi , cu ale noastre . si cu voi , din cand in cand ca oaspeti dragi si onorati . Pe merit .

Fratele vostru de acasa , MIHAI