Cu Boc, contra Boc

Mitică Panaitescu.
Fluierat întâi de mine, pentru că o maşină de poliţie mi s-a pus de-a curmezişul la Piaţa Presei, pentru a facilita libera circulaţie a micului premier, ce, în treacăt fie spus, circula păzit, în momente de criză maximă, cu vreo şapte maşini după el.
La fel de fluierat,chiar mut mai copios, şi pe la Mogoşoia, pe unde a purces într-o vizită de lucru, pe la lucrările la linia de centură ce trebuiau terminate anul trecut, pe la 15 iunie, premierul Boc a găsit răspunsul nu la întârzâielile la lucrări, pe care nu le mai finaţează, deşi ne tot ameninţă cu investiţiile în infrastructură.
Este fluierat politic de oamenii primarului Chiliman, liberal dar şi adversar de temut în sectorul1 şi în Capitală.
Că oamenii au şi început să resimtă proasta politică a guvernului condus de hidra bicefală Băsescu-Boc, nu i-a spus nimic, ci a găsit în gesturile disperate ale acelor oameni, intruşi ai adversarilor politici de parcă ei nu ştiu cum au cumpărat electoratul, cu pomenile politice pe care, în culmea cinismului, premierul le-a tot incriminat de la înalta tribună a Parlamentului.
Efectele guvernării haotice se resimt la tot pasul, dar mai ales în deciziile pe care le ia , mişeleşte pot să spun, prin reducerea unor drepturi care nu au nici o legătură cu veniturile impozabile (conform legilor în vigoare), care cerează o altă discriminare socială între diversele categorii , de genul veterani de război versus deportaţi sau persecutaţi ai regimului fulit cândva, dar cât de dorit acum.
Vorbim de comunismul care nu-i place lui Băsescu, dar care l-a ridicat la gradul de comdant de punte.
Revenind la actualitate, putem spune că genocidul a început. Aproape că nu mai este zi în care să nu aflăm că cineva s-a sinucis, iar cazul Mădălinei Manole este unul relevant  pentru societatea românească, care cunoaşte o decădere fără precedent în perioada post-belică.
Cultura, valorile contemporane ale spiritualităţii naţionale, au ajuns un subiect dersuiet, o jignire la crasa incultură promovată de nonvalorile cocoţate în jilţurile puterii politice.
Cine este de vină pentru acest genocid ? Este o întrebare la care răspunsul se află în sufletul celor care mor.
Timid dar dureros sacrificiu pentru nişte fiinţe care nu au putut protesta vehement faţă de societatea decadentă pe care o construim cu nesimţire politică şi nu numai.
Pe vremea comuniştilor ni se povestea despre soarta multor cărturari care nu au putut să se acomodeze unei societăţi corupte, decadente, şi nepăsătoare.
Propagandă comunistă ni s-a spus după 89. Iar acum trăim pe viu decadenţa şi impostura. Infatuarea şi prostia ridicată la rang de fiţe ale zilei.
Nu cumva şi marele Eminescu a trăit un astfel de tratament social, ca să nu mai vorbim de Creangă, Caragiale, sau Arghezi. Dar şi mulţi alţi oameni care au făurit, prin modestia lor, marea cultură naţională.
Şi atunci, ca şi acum, societatea i-a tratat cu sictir, luînd exemplul guvernanţilor. Şi atunci, ca şi acum, a funcţionat cultura de mahala, chiar dacă acum aceasta s-a mutat pe la Snagov şi îmrejurimi.
Ne mor marile valori, aşa cum sau şi ridicat , discret, dar resemnaţi că naţiunea pentru care sau luptat să o emancipeze, au uitat de existenţa lor. Ba, mai mult, încearcă din răsputeri să-i marginalizeze, să-i impozite pănă la a-i obliga la gestul suprem. Al morţii timpurii şi nemeritate.
Ce putem să mai aşteptăm de la aceşti politicieni pervertiţi la nesimţire şi foame de bani?
Nimic. Nici măcar un gest de compasiune pentru soldaţii care mor în alte ţări pentru interese care nu sunt nici măcar naţionale.
Poate doar ploile să ne mai trezească din letargia şi laşitatea ce ne-a cuprins.