Un brand la 80 de ani : Ion Iliescu

Un brand la 80 de ani : Ion Iliescu

Mitică Panaitescu

Cum o fi, oare, ca la o anumită vârstă să poţi spune că ai cunoscut viaţa ca pe un şoc, ca pe un val uriaş gata să spulbere totul în cale, ca apoi, din lumina curcubeului să răsară din nou speranţa şi forţa de a o lua de la capăt?
Cum o fi, oare, să poţi privi în ochii lumii fără teama de a nu fi strivit de vaietul ei, de durerea zămislirii unei alte lumi? Cum poţi, oare, să te fereşti de furia dezlănţuită fără ca flăcările urii să nu te atingă? Să stai neclintit în faţa aceleiaşi lumi care trece rapid de la extaz la agonie este cu adevărat un lucru remarcabil şi, poate, greu de înţeles pentru unii.
Asta face, de fapt, diferenţa dintre un om puternic şi unul slab, chiar laş.
Provocarea vieţii, şi mai ales lupta pentru a înţelege esenţa şi legile sale, este cel mai greu de realizat în efemera trecere prin această lume ce pare şi ea eternă, dar care, în realitate este la fel de trecătoare ca tot ce are un început şi un sfârşit.
Cât de tumultoasă a fost viaţa noastră în ultimii 20 de ani nu toţi o ştiu, deşi am contribuit din plin la realitatea ei. Unii au avut privilegiul de a se îmbogăţi rapid, iar alţii să devină eroi într-o luptă nedreaptă pentru ceea ce a însemnat democraţie. În tot acest peisaj al ultimilor două decenii, un singur om a fost în centrul a tot ce a mişcat în această ţară, chiar dacă a fost, deopotrivă, adulat sau huiduit. Stimat şi renegat. Din toate atributele, cel de om i-a plăcut cel mai mult, deşi, tocmai din această perspectivă a suferit cel mai mult.
Ion Iliescu, căci despre el este vorba, împlineşte astăzi venerabila vârstă de 80 de ani.
Noi, cei din stânga Dimineţii, de ieri şi de azi, îi spunem un călduros „La mulţi ani!”, şi să rămână cât mai mult în politica românească, chiar dacă unii mai cred, vehement chiar, că rolul său a trecut.
Am văzut recent la Congresul PSD  ce înseamnă forţa cuvântului său. Ce înseamnă autoritatea şi notorietatea sa. Este el. Este cel care ne trebuie acum, în aceste momente dramatice ale existenţei noastre. Am mai trecut împreună prin alte momente grele, de un alt dramatism, de o altă factură, dar cruciale pentru naţiunea română.
A scrie acum despre Ion Iliescu ca despre un desăvârşit vizionar în politică este mult prea devreme pentru că mulţi încă nu înţeleg, de fapt, ce este cu politica.
A vorbi acum despre o stângă românească fără a face referire la Ion Iliescu este de neconceput, chiar dacă mulţi cred că pot realiza mai mult decât el. Şi poate că, în subconştientul lor mai cred că au devenit genii dacă au stat la aceeaşi masă cu el, că dacă au fost în apropirea sa pot deveni lideri de opinie sau de partid.
Din păcate este unic. Şi nu o spun pentru a-i ridica vreun soclu de statuie, dar în politica românească chiar nu avem la cine să ne raportăm. Nici la stânga, nici la dreapta. Au fost pe vremuri. Dar s-au dus. Doar Radu Câmpeanu a mai rămas, dar dispărut şi el din politica de zi cu zi.
Abia acum începem să înţelegem, chiar dacă foarte greu, momentele de „dramatism politic”, de luptă  între doctrine, ce se derulau sub ochii noştri împăienjăniţi de somn, şi avizi de o confruntare la care nu speram să ajungem.
Înţelegeam cu greu titanii, şi lupta lor ascunsă în spatele unor meşteşugite vorbe. Acum le ducem lipsa vorbelor, a elganţei, a spritului de fair-play.
Când adevăraţii istorici vor scrie o istorie românească fără patimi, fără ură, abia atunci vom înţelege locul său în această ţară tristă şi furată. Nu cred că va exista pagină fără să se facă referire la numele său, căci de el este legat destinul acestei ţari, chiar şi când nu mai este la putere.
Este de-a dreptul incredibilă forţa sa de atracţie chiar şi acum, retras din toate cele. Este incredibilă stima care îi este acordată şi acum la această vârstă. De invidiat pentru mulţi, chiar foarte mulţi, ce văd în el un real pericol şi acum. Din păcate, atât îi duce mintea.
La cei 80 de ani, Ion Iliescu pare la fel de tânăr ca acum 20 de ani, când mulţi, chiar foarte mulţi, l-au întâlnit şi auzit pentru prima oară.
Acum este, după cum chiar domnia sa a spus , un “brand” şi,sigur va rămâne aşa. Forever!